La un moment dat am fost la o sesiune de terapie cu o maestră Reiki. Dacă nu știți, maeștrii ăștia cică au „darul” de a vedea adevărul din sufletului omului.
M-am pus pe canapea și a început să mi se învârtă capul și nu numai. Doamna și-a aprins o țigară, mi-a turnat o cafea și a început să îmi toarne și vorbe: că sunt o manipulatoare, o ipocrită, egocentrică, că nu îmi iubesc familia și doar îmi văd interesul propriu.
Cu 5 minute înainte îi făcusem un compliment. Cum am intrat pe ușa cabinetului mă izbise imaginea a două tablouri imense cu niște aripi de înger. Am întrebat-o: „Dvs le-ați pictat? Sunt magnifice.” Am vrut să fiu sinceră și să fac un compliment – ceva nou pt mine, citisem într-o carte că așa poți să aduci un zâmbet pe buze cuiva care nu bine, e mâhnit. Și doamna nu părea deloc bine. Venise într-o furtună la cabinet cu întârziere de 20 minute.
„Unde frate? Zi-mi tu mie cum manipulez oamenii? Am ajuns aici tocmai pentru că am lăsat ani de zile de la mine, am făcut pe placul tuturor și acum sunt în depresie cu risc de suicid. Și tu mă acuzi că manipulez oamenii? ” Asta îmi venea să îi zic, dar plângeam și îi dădeam drept să mă calce în picioare. Că doar ea era maestra. Eu nu.
A început să îmi disece complimentul și să mă disece și pe mine. I-am mărturisit că și eu pictam când eram mică. Că îmi lipsește. Că am vrut să fac Liceul de Arte din oraș, dar că ai mei nu m-au lăsat. „Sunt numai drogați acolo. Ce să cauți tu? Să mori de foame după?”. Datorită acestei decepții m-am lăsat de desenat după o perioadă. N-am mai văzut rostul. Am mai cochetat cu ideea de a da la Facultatea de Arte, dar îmi cereau portofoliu și anuminte informații de cultură de care eu nu dispuneam.
Maestra respectivă mi-a spus că are relații la catedra din cadrul Facultății de Arte din Constanța și că, dacă vreau, poate să îmi facă rost de subiecte să iau examenul.M-am uitat la ea perplexă timp de câteva secunde. Nu știam ce să zic ” păi, nu știu dacă pot să întru, n-am mai desenat de 10 ani” am izbutit să rostesc.
Și iar a început să-mi toarne. Că de ce și-ar pune ea la bătaie relațiile, reputația pentru cineva nerecunoscător…..
Eu eram în continuare bulversată și gândeam „dar nu v-am cerut eu asta, ce tot aveți cu mine?!”. Doar gândeam, nu și rosteam.
După vreo oră în care eu am plâns și ea mi-a sfâşiat orice gram de încredere pe care îl mai aveam în sine și-a făcut milă de mine. ” Bine, hai că o să îți fac o terapie reiki azi. Nu vroiam, dar așa am primit direcțiunea. Dar să nu te mai văd pe aici.”
M-am întins pe masă. Și-a pus palmele pe mine timp în care am simt un fior cald prin corp. A început să îmi vorbească mai blând și să îmi explice rațional că tot ce s-a întâmplat în vieți anterioare nu contează, că e doar un mecanism prin care anumite forțe malefice te țîn într-un angrenaj benefic doar lor, să mă opresc din căutat, să mă duc acasă să îmi iubesc familia, să mă concentrez pe ziua de azi și pe viață asta. Să nu mă mai lupt cu răul că scap de dracu și dau de ta-su.
Știți ce am făcut? Exact opusul. Timp de un an am luptat cu dracu. Și când am scăpat de dracu, am dat de ta-su. Apoi de bunicu. Și atunci i-am dat dreptate. Mă băgasem într-o luptă fără de sfârșit, una care nici măcar nu era a mea.
Vă spun din perspectiva unei fete care și-a luat măiestria reiki, care în ultimul an a umblat după cai verzi pe pereți, după șerpi, scorpii și dragoni. Care a vorbit cu Maica, arhanghelii și sufletele celor decedați, care a făcut exorcizări și câte și mai câte.
În momentul în care m-am oprit din luptă, războiul a încetat. În momentul în care m-am oprit din căutat „dragoni”, au încetat să mai vină către mine. În momentul în care m-am oprit să dau atenție „vampirilor”, ei au încetat să mai sugă energia din mine.
Noi, cu mintea și faptele noastre, atragem totul în viața noastră. Pe ce ne focusăm atenția, aia se mărește.
Dacă vreți să căutați dragoni de luptă, demoni, îngeri și altele uitați-vă în oglindă. Toate sunt în voi. Priviți-le ca pe metafore. N-ați venit aici să rezolvați toate problemele lumii de când s-a format ea. Puteți încerca, dar veți eșua lamentabil. Și partea cea mai proastă e că veți irosi timpul și așa scurt de pe Pământ. Nu vă mai gândiți că veți primi o viață mai bună în următoarea. Următoarea voastră viață stă în copiii noștri, în generația nouă. Ei sunt viața nouă, ei ne vor duce mai departe numele, amintirea, moştenirea. Dacă vreți să duceți o viață bună după moarte, faceti-vă acum un nume care, atunci când va fi rostit, să rezoneze cu bunătate, fapte bune, compasiune, iubire.
Să ne facem noi bine acum ca generația nouă să fie bine mai târziu. Căutați în voi și în cei apropiați. În copilărie, în cei vii. Căutați răspunsurile în propriile case. Nu în cimitire sau păduri fermecate sau în peșteri cu EBF 1000.
Puterea voastră stă în asumarea responsabilității pentru propria viață.
Lasă un mesaj