Dupa vreo 20 minute de la inceperea sesiunii foto taticul m-a intrebat: „Gata Andreia, ai terminat? Ai destule poze?”. Eu i-am raspuns „Da am, dar vreau si una normala”, iar prin normala ma refeream una in care toti cei 4 membrii ai familiei sa stea linistiti si sa se uite zambind la camera. Iar atunci parintii au inceput sa rada zgomotos. N-ati rade si voi? :))

       Adevarul este ca (putem sa recunoastem toti), dupa ce apar copiii in viata noastra, totul devine mai palpitant, ca sa nu zic haotic :)) . Incepem sa visam la pozele perfecte de familie pe care le vedem la vedetele de pe copertile revistelor. Dar realitatea este alta, mai ales cand copilasii au intre 2 si 5 ani.

       De fiecare data cand parintii incearca sa isi convinga copiii sa stea locului eu le zic: „Haideti sa facem asa! Ignorati copiii pentru cateva momente, conectati-va voi doi, si hai sa vedem rezultatul”. Aici este deliciul! N-am avut parinti care sa nu se bucure de momentele unice pe care am reusit sa le surprind prin aceasta abordare (chiar daca nu erau toti atintiti cu ochii in obiectivul camerei foto). Peste ani de zile, stiu ca se vor bucura mai mult de fotografiile acestea, decat de cele „perfecte”.

       Sunteti de acord cu mine?