Aceasta nu este o postare despre victorie sau înfrângere, ci despre curaj. Într-o lume a lui „niciodată nu-i destul“, în care frica a devenit o a doua natură, vulnerabilitatea este incomodă. Ba, uneori, chiar puțin periculoasă. Fără îndoială, a ne-o asuma implică riscuri. Si nu ma refer doar la criticile pe care le-am putea primi sau faptul de a fi răniți.
Cei care vor reusi sa faca un pas înapoi și sa isi priveasca situația cu obiectivitate, vor descoperi că nimic nu este mai dureros, mai incomod și mai periculos decât a rămâne pe dinafara propriei vieți, gândindu-se cum ar fi stat lucrurile dacă ar fi avut curajul să pășeasca în arenă.
Sa ai curajul de a fi vulnerabil înseamnă sa te lasi vazut asa cum esti tu, fara masti, fara straturi de protectie. Inseamna sa iti asumi responsabilitatea propriei vieti si fericiri. Sa incepi sa tai unul cate unul, randurile de pe bucket list-ul pe care toti il avem. Vulnerabilitatea nu inseamna doar sa cunosti victoria sau infrangerea, ci sa intelegi ca ambele sunt necesare.
Aceste doua fotografii sunt facute acum jumatate de an. Fac parte dintr-o serie mult mai ampla, dar eu doar atat va voi arata. Au fost lasate deoparte intr-un folder, sperand ca intr-o zi am sa imi fac destul curaj. Atunci a fost momentul cand am stiut ca ceea ce vreau eu este sa ajut femeile sa isi redescopere frumusetea interioara si exterioara. Momentan cu ajutorul fotografiilor, pe viitor cine stie cum.
Leave a reply