„People who prefer to dislike you will magnify the bad things about you. People who love you will magnify the good things about you. The kind of people your heart chooses to magnify will impact the breadth of your life”.
Stiti ce se intampla cu un obiect cand il pui sub lupa? Se mareste. Asa se intampla si cu defectele personale sau emotiile negative atunci cand punem lupa pe ele. Capata alte proportii, mai mari, mai intense. Iar asta nu poate duce decat la o scadere a calitatii vietii.
Acceptarea de sine este o moarte şi o renaştere în acelaşi timp. Dar am invatat asta la 31 de ani, dupa ce am „murit” de cateva ori.
Am avut lupa indreptata asupra mea inca din primele luni de viata. Am fost studiata ca pe un caz bizar, rar. Doctori, preoti, vraci. Cand unul epuiza tratamentele si experimentele, eram dusa la urmatorul. Over and over. Ani de zile. Toate s-au sfarsit in dezolare si dezamagire. Si nu stiu cine era mai dezamagit: „doctorul” sau apartinatorul sau pacientul.
Pusa in fata comisiei, mi s-a dat certificat de handicap – pe viata. Dar handicapul nu era al meu, era a unor oameni care n-au stiut sa ma accepte.
Asta am invatat eu la 31 de ani: ca o maladie rara de piele nu te face inferior, ci doar diferit. And sometimes, being different is better. Si nu trebuie sa fie neaparat vorba despre o boala de piele, poate fi vorba despre orice aspect care si-a pus amprenta asupra fizicului sau psihicului tau.
Daca tot vrei sa pui ceva sub lupa, de ce sa nu iti pui calitatile?
Leave a reply