I am human. Asta inseamna ca am emotii si ca, la fel ca majoritatea oamenilor, dezvoltarea mea personala si profesionala s-a produs treptat. Mai ales cea profesionala!

Prima data cand un fotograf a apelat la mine am fost fooooarte emotionata, timida, stangace, am transpirat pe toate partile, am editat sesiunea de 2-3, poate chiar patru ori. A doua oara s-a intamplat la fel. De la a treia oara in sus nu mai tin minte.

Cert e ca acum, cand un coleg de breasla apeleaza la serviciile mele nu pot fi altfel decat flatata si incantata. Si profund recunoscatoare ca are incredere in mine. De ce va zic asta? Pentru ca e defect de cariera :)) ca noi, fotografii, sa ne uitam la poze cu ochi critic (cum pica lumina, de unde vine, cum e incadrarea, unde e punctul de focus etc)

Sesiunea cu micul Andreea a fost foarte lejera. Chit ca micul Sebastian nu s-a dat deloc in vant dupa tort si tematica muzicala, am reusit sa suprind cateva ipostaze care familiei le vor ramane amintiri pretioase  pentru  o viata.